Mi-am amintit şi de o poză pe care am primit-o de la Moni Vesa (păcat că Ban ocupă tot prim planu'):

Aprilie 2001 prin Cluj

Din întâmplare am găsit un film foarte vechi...după cum se vede în titlu...şi m-am gândit că poate vă amuzaţi putin văzând pozele :D Comentarii decente vă rog!

Suntem oare fericiti?!!

Am citit de curand un articol foarte interesant pe net! Astept comentariile voastre!

Editorial

Nu sunt Steinhardt si, foarte probabil, nu voi fi niciodata. Asa ca nu pot emite pretentia de a scri…

Editorialul de astazi, "Despre fericire …", este scris de Florin Campeanu.
======================================
Nr. 442 / Anul III – Joi, 29.07.2008
======================================




Despre fericire

Nu sunt Steinhardt si, foarte probabil, nu voi fi niciodata. Asa ca nu pot emite pretentia de a scrie un jurnal al fericirii. Pot insa foarte bine sa ma uit in jur si sa vad de ce sunt oamenii fericiti. Si, asa cum sunt sigur ca ati observat deja, descopar ca nivelul de fericire nu este direct proportional cu banii pe care-i avem.

Exista in compania in care lucrez un om pe care nu l-am vazut niciodata trist. Nu stiu daca este neaparat extrem de fericit, dar chipul sau are mai putine riduri decat ale celorlalti. Si zambeste cel mai mult. Acest om se numeste Valentina si este doamna care are grija ca birourile noastre sa fie permanent curate si frumoase. Si chiar sunt. Valentina este "our cleaning lady". Si este o femeie care, din punctul ei de vedere (si al meu), a reusit in viata. Tine in spate o familie grea, ce provine dintr-un mediu ce, cu siguranta, nu i-a permis sa-si faca studiile la Yale sau Oxford. Si nici macar la Universitatea din Bucuresti. A muncit de la o varsta frageda, s-a casatorit la fel si acum are un nepot ce poti sa juri ca este copilul ei. De fapt, chiar este copilul ei, judecand dupa modul in care vorbeste despre el si il aduce prin toate birourile, sorbindu-l din ochi.

Vali nu castiga mii de euro pe luna si nici nu ne trimite e-mail-uri cu "task-uri" sau glume rasuflate. Lucreaza la noi de aproape 5 ani si nu-mi aduc aminte ca in aceasta perioada sa aud pe cineva cum ca ar fi nemultumit de ea. Stie preferintele culinare ale fiecarui angajat si se duce, de multe ori, sa ne cumpere mancare la pranz. Gaseste intotdeauna cei mai buni si calzi covrigi, iti da rest la leu si iti zambeste cand ii multumesti. Vali este un om fericit, cu multe probleme acasa, ca orice om, dar fericit. Vorbeste cu detasare, nu resemnare, despre urcusurile si coborasurile vietii. Are scopuri simple, precise si, cel mai important, tangibile.

Reteta fericirii este sa-ti stabilesti obiective realizabile. Altfel vei fi permanent un frustrat anonim. De multe ori ne contamineaza pe toti cu entuziasmul ei, ne da sfaturi la care noi, prinsi cu termene limita si sedinte complicate, nu ne-am fi gandit niciodata. Cand te uiti la Vali iti dai seama ca nimic nu este mai important in viata decat sa ai un echilibru interior permanent. Si sa te bucuri de fiecare raza de soare, de fiecare pala de vant care iti strica nu stiu ce coafura costisitoare. Fericirea vine din lucruri marunte, dar uitam asta de prea multe ori. Daca te trezesti dimineata si ai cel putin un motiv pentru care merita sa te dai jos din pat, atunci bucura-te! Sunt multi oameni care nu se pot da jos din pat. Multi oameni care nu vad patul, multi oameni care nu pot spune ca-l vad. Si multi oameni care nu aud ca tu le spui ceva despre un pat. La fel cum multi oameni isi vad sfarsitul, macinati de bolile tot mai ciudate si numeroase pe care le lasam sa ne invadeze. Avem garda din ce in ce mai jos si stresul ne bate la puncte in fiecare zi.

Suntem mult prea orbiti de succes ca sa constientizam ca succesul este sa-ti zambeasca sotia dimineata sau, mai ales, seara cand iese de la munca. Succesul este copilul tau care are nevoie de un sfat, de o vorba buna, incercand sa se descurce prin labirintul adolescentei. Succesul este sa-ti permiti, macar o data pe an, sa mergi in locuri... altfel. Si succes este sa vezi ca oamenii reactioneaza pozitiv la gandurile tale.

Iti multumesc, Vali!

Raspuns la “Ce mai fac perplecsii”

Coltul acesta din ziar il rezervam tuturor celor care din lipsa de timp, chef sau cel mai probabil de inspiratie, nu au reusit sa ne trimita in timp util articolele lor pentru a fi publicate.
Stim insa ca inca sunt cu sufletul alaturi de noi.

Redactia:

(editori sefi, redactori, tehnoredactori, paginatori, caricaturisti, corectori,
colaboratori, sustinatori, prieteni, dusmani)

Remus Sime (Pedro), Alexandru Ganea (Zalupca), Anca Petrila (Ciorapa), Anca Atudorei (AncaS), Dan Sabau (Soaby), Razvan Hus (Tati), Catalin Toda (Todel), Razvan Balazs (Florica), Marius Todor (Moquo), Claudia Bocoiu, Bogdan Ene (Pateu), Ionut Cosma (Coimo), Ciolos Ionut (Cioli), Romulus Sime (Romica), Diana Ardelean (Diana), Florina Filip (FFu), Ciprian Bejenaru (Beje), Ion Pruteanu, Cosmin Purda, Adrian Faur, Adrian Bodea, Ana-Maria Fat, Camelia Ganea, Cristian Citre, Adrian Morar, Marius Panc, Andreea Bodea, Adrian Bodea, Horea Jurcan, Ana-Maria Vartolomei, Emanuela Lezeu, Marius Ivan

Padis... dulce minune

La munte este probleme multe: apa rece, aer curat, alcoale putine, tigari scumpe, bude pe alte meleaguri si vaci.
N-ai fost acolo(!) sa intelegi si tu de ce pieile rosii au fost atat de rosii, de ce dinozaurii au disparut, de ce fumatul este atat de raspandit in intreaga lume, de ce comertul cu hartie igienica e atat de profitabil si de ce guma de mestecat este contraindicata medical.

Experienta ne-a indicat urmatoarele raspunsuri: de la foc, de frig si umezeala, din disperare, datorita multifunctionalitatii produsului (de exemplu material usor inflamabil, batiste, ochelari de eclipsa, necesitati), deoarece provoaca stari asemanatoare bulimiei cu efervescente stomacale si intestinale.

Noua, perplecsilor, ni s-au relevat toate acestea cu ocazia ratacirii pe coclauri si prin vaile Somesului Cald, unde am petrecut o noapte de vis la apa. Nu iti spunem mai mult deoarece aceasta publicatie nu-si permite sa prezinte scene imorale, obscene si perverse.
Zalupca

Cugetarile de seara ale unui perplecs devenit mitic

Ce mult a trecut de cand ne-am adunat la Linie sa facem "brainstorming" pentru numele revistutei noastre in devenire! Sunt 10 ani? Hmmm... Eram niste pustani cu ceva idei in cap, inversunati impotriva a tot ceea ce insemna uniformizare si ingradire a gandirii, convinsi ca aveam dreptate in tot ceea ce sustineam. Si voiam sa ne facem auziti. Si am reusit! (Si inca cate ne-am auzit...) Dup-aia gasca s-a imprastiat pe la facultati si au ramas altii sa continue traditia Per..Plex.

S-au mai intalnit perplecsii din cand in cand, se mai intalnesc si acum, dar nu mai sunt "acele vremuri"... Nu se mai intalnesc sa faca asezari in pagina sau sa gaseasca subiecte pentru articole, nu se mai intalnesc sa invete impreuna pentru teza la informatica sau sa organizeze revelionul de a doua zi. Au alte preocupari. Au intervenit munca, sefii, creditele, cursul valutar, matrimonialele. Acum nu se mai gandesc la ce o sa scrie in Per..plexul de luna viitoare sau cum sa faca rost de bani sa plece in Padis, ci la cum o sa termine proiectul x, sau cum o sa-si programeze firmiturile care au ramas din vacanta mare, respectiv cele cateva zile de concediu (care nu sunt suficiente niciodata nici pentru odihna, nici pentru prieteni, si nici nu se potrivesc cu ale celorlalti).

Ce pesimism convins! Si totusi, inca mai sper sa trec Carpatii, sa fiu mai aproape de perplecsi, sa ne mai intalnim in Padis, sa ascultam Cargo si sa mai ciocnim un Ursus (sau o Timisoreana), fiecare dupa facultati! :)
Anca

Perplex... un stil de viata

Am ramas aceeasi, chiar daca anii au trecut: inteligenti si descurcareti, indragostiti si cu pofta de viata, determinati si mereu hotarati sa spunem ceea ce gandim.
Si totusi 10 ani e ceva vreme, mai ales la varsta asta de 20-30 de ani. Ne-am si schimbat. Am crescut, mai putin in urechi si mai mult in intelepciune. Am intrat la facultati, am studiat din greu dar ne-am si trait viata de studenti. Sesiune dupa sesiune, semestru dupa semestru, iubire dupa iubire, chef dupa chef, greutati dupa greutati, le-am trecut pe toate, tot timpul cu capul sus. Si cand se mai inclina putin gatul, ne intalneam pe la cate un colindat, o Budureasa, un 1 mai, ne bucuram de intalnire si eram din nou perplecsi.

Licenta ne-a adus un nou statut... de licentiati, dornici sa intram cu succes pe piata muncii. Am incercat chiar si in alte domenii, nu ne-a fost rusine sa muncim orice. Si peste tot am fost printre cei remarcati.
Lucrurile au evoluat...
De la drumuri Cluj-Beius cu personalul si cu autostopul, drumuri Cluj-Bucuresti cu nasul dus intors sau chiar fara nas dar si fara bilet... la avioane transatlantice.
De la pateu, zacusca si dulceata sau chiar paine cu mustar... la pranzuri prin restaurante cu denumiri intortochiate si in limbi straine.
De la burse de student... la salarii serioase.
De la leul vechi, cu putine zerouri chiar inainte de denominare... la leul nou, euro si dolari.
De la cortareala cu saptamanile... la pensiuni si hoteluri cu stele si all inclusive.
De la autostop... la masini personale cu aer conditionat si cai putere.
De la agatat gacici pe traseele din Padis... la luni de miere, socrii, soacre, bebelusi
De la hoinarit prin Bihor si eventual prin imprejurimi... la plimbari prin strainataturi, pe alte continente sau chiar in alte emisfere.
De la petrecerile de majorat... la nunti si botezuri

Dar iata-ne intorsi din nou la ceea ce mereu o sa ne fie drag: pateu si zacusca, cortareala, beri pe bani putini, foc de tabara, cantari, aceeasi vechi prieteni, acelasi Padis, acelasi Perplex.
Am fost, suntem si vom ramane perplecsi. Si vom iubi mereu Padisul.
Remus

Pagina Culturala

Speranta E doar credinta-n tot ce-apare, Te lupti cu gandul unui nou esec, Dar ce conteaza, e aproape un moment In care uiti de tot, te pierzi si speri. Te rog, ma las’ acum, vreau a fi singur, Mai bine dau credinta sentimentelor, Cruci vad in prevestirea cimitirului Dar lasa-ma-n trairea clipei. Uite, mi-a revenit credinta Caci dragostea m-a-nvins, Tot ce-mi ramane e iubirea ce ti-o port, In rest sunt doar un suflet stins. Razvan Balazs Geneza viciului Existenta nu doare Ci voluptatea buzei Ce o saruta. Sarutatorule, Aprinde-ti un zeu! … ajuta in cazuri de absurd. Anca Atudorei Trecut Cateodata Ma hranesc Cu senzatii trecute. Si mi se face rau. Senzatiile prezente Ma-ndeamna sa ma uit Spre trecut. Si mi se face foame. Anca Petrila Frumusete Puzderie de noapte si de somn pravale tacere peste ganduri. Oricum, ochii imi sunt dureros de vii fiindca am strans, de-a valma, pe retina Constelatia acestui pamant. Andreea Enache *** Am auzit ca se va intoarce lumea. Radacinile c opacilor s-au saturat sa se ascunda sub pamant si vor sa inflorea sca. Poalele muntilor s-au saturat sa tina varfurile in carca si vor sa devina piscuri. Trebuie sa aflu doar daca florile au de gand sa devina radacini si daca piscurile isi doresc sa sustina poalele. Daca nu, va fi o lume aeriana. Alexandru Ganea Absurd De cand stiu ca totul este absurd Vreau sa simt gustul absurd al clipei prezente, Sa nu regret senzatiile absente Vreau sa fiu mut, orb si surd. Iar prezentul acesta frumos, plicticos sau crud Si succesiunea de prezenturi fara rost, Nimic nu va fi, nimic nu a fost, Totul este, si este, si este… iata idealul absurd. Alexandru Ganea Per…plex De la scoli nu-ti vine a merge, Si te doare fix in plex, Strigi tare: sa vin-o bere Si un numar din PER…PLEX. De-ai lovit masina iara, La volan de n-ai reflex, Da-o dracului de scula, Te calmeaza un PER…PLEX. Iar daca te-au dus la tara, La porumb sa pui complex, Si de vrei sa scapi de munca, Da-i la bunu un PER…PLEX. Cand femeia-ti da papucii Si iti arde doar de sex, Baga-ti gheata la bijboasca, Intr-un numar din PER…PLEX. De nu stii ce vreau a spune Fac trimitere la Dex: Cuvantul 25 pagina 782, pe bune, Unde scrie sec: PERPLEX. Redactia

Ce mai fac perplecsii

Perplecsii sunt oameni mari acum... Mai mari cu aproape 10 ani de la ultima intalnire, cand incercau sa porneasca o noua revolutie (revolutie de idei, pasnica) din curtea dragului nostru liceu Samuil Vulcan, devenit colegiu national.

Perplecsii sunt acum oameni cu scoli si joburi, cativa cu neveste sau soti, cu case si masini, insa purtand mereu cu ei acelasi spirit care ne-a remarcat... spiritul perplex.

Sa ii luam pe rand...

Ce mai face un perplex devenit ziarist...

Hm... as zice ca bine, dar avand in vedere ca nu urca in Padis cu noi... as zice ca si-a gasit de curand un job stresant, care il obliga sa mearga si sambata la munca. In rest, bine, sanatos, reintors in orasul studentiei, cu sufletul mereu boem, cu mandre pe la Caransebes.

Ce mai face un perplex devenit psiholoaga...

Eu sper ca ii ajuta pe cei care au nevoie de asistenta psihologica. Dar eu, de cate ori o sun, trebuie sa ii ridic moralul si sa o imbarbatez. Bine, sper sa nu ajung niciodata pacient la nici un psiholog sa am eu nevoie de servciile reciproce. In rest, Oradea cred ca ii prieste.

Ce mai face un perplex devenit economista...

De cand s-a mutat la Bucuresti stim tot mai putin de ea. Dar un mesaj pe telefon cred ca e concludent:

Eu: "Citesc Perplexul, ma uit pe trasee din Padis, ascult Colibri, mi-am deschis si o bere si ma gandesc la un weekend Perplex vara asta in Padis. Simteam nevoia sa ma spovedesc".

Ea: "Ce dragut... Io mor de cald, ascult de juma’ de ora o alarma de masina si injuraturile vecinilor si astept sa i se termine bateria. Ce bun ar fi un Padis".

Si pana la urma a venit in Padis. Noi inca o asteptam sa treaca muntii sa fie mai aproape de noi.

Ce mai face un perplex devenit agent de vanzari...

Pai ce sa faca... vinde si face bani. Si inca ceva... face burta... asta cred ca e de la statul in masina toata ziua. Sau voi va ganditi la alta cauza? :)

In rest, acelasi spirit intreprinzator, acelasi bucatar desavarsit (sper sa avem si in Padis o dovada pura), doar ca acum mai bogat, mai trecut prin viata si prin lume.

Ce mai face un perplex devenit inginer...

El inca mai face Per...Plex.

Ce mai face un perplex devenit economist...

Multe nu mai stiu de el... doar ca am auzit ca se insoara la anul. Era ultimul la care m-am gandit cand am auzit ca cineva se insoara. Dar no, cred ca la un moment dat la toti ne vine randul sa ne bagam mintile in cap si sa facem ce trebuie pe lumea asta. Din pacate insa, nu ii place "viata la tara", cu cort, foc de tabara, beri, drumetii si conserve.

Ce mai face un perplex devenit voluntar...

Stiu ca nu e chiar voluntar, adica are salar, dar eu tot cred ca lucrand la o astfel de organizatie, tot voluntar te numesti. Pe langa faptul ca s-a intalnit cu oameni foarte cunoscuti, pe langa faptul ca e trimis de firma la concerte cu Careras, pe langa faptul ca a fost plecat un timp in State, in rest a ramas acelasi. Doar ca acum e insurat si se pregateste sa se aseze la casa lui, la propriu.

Ce mai face un perplex devenit informatician...

Ultima data era in drum spre tara, se repatria din cealalta emisfera, de prin Australia. A mers acolo cu firma, job bun, salar mare din cate stiu eu. Intre timp face pe parapantistul. Si pe langa job, mai are si vreo 2 firme.

Ce mai face alt perplex devenit informatician...

Face bine, job bun, masina faina, mandra... doar ca n-a mai fost de 5 ani in Padis si nici nu mai vrea sa vina, visand acum la vacante doar in Austria, Bulgaria, SUA.

Ce mai face alt perplex devenit inginer...

Se muta mai la nord, in Danemarca.

Acrul castravecior

Pastram si in acest numar aniversar articolul care exprima cele mai ferme opinii ale noastre, articolul care aprindea spiritele prin ideile si contraideile exprimate.
Am scris in acest colt tot ce ne-a "usturat" mai tare in anii de liceu. De la controversatele pareri despre profesori pana la acuzatii si dezvaluiri fierbinti, de la controversatele pareri despre ora de religie pana la opinii despre bacul eclipsos, de la idei pro si contra uniforma pana la idei despre “mostenirea” din Romania.
Acum am devenit mai pasnici si mai intelegatori. Aniversam 10 ani de Per...plex si 10 ani de la primul numar. Sa ne bucuram impreuna de sarbatoare intr-un spirit al prieteniei si al intelegerii.

Remus

De ce Perplex? De ce Padis?

Au trecut mulţi ani de când am văzut un număr de Perplex, şi mai muţi ani de când am văzut unu’ scos de 12Ban...Ideea de a scoate încă un număr mă incită...cel puţin mie parcă mi-e dor de surplusul energie şi avânt din urmă cu ceva timp, avânt pe care eu ştiu că îl am încă, dar ascuns pe undeva; sper ca Padişul de anul astă să mă ajute să-l redescopăr într-un fel sau altul. O fi vre-un semn de îmbătrânire? Sau poate că nu mai avem împotriva cui să ne răzvrătim?!

Să mai aştept încă doi ani pentru o reuniune de clasă mi se pare cam mult. Ideea de a ne întâlni atâţia intr-un loc aşa de fain sună mai bine decât o petrecere formală la un oarecare restaurant unde ne vom avea orice pretext la dispoziţie să fim civilizaţi.

Altă puternică motivaţie pentru mine ar fi cea de puţină mişcare. Munca de birou lasă urme adânci în fizicul meu şi vreau să-mi dovedesc că deşi toată lumea a spus că am luat proporţii încă mai pot urca măcar până la bisericuţă.

Eu vreau iar Padişul de altădată, vreau cort, vreau trasee, vreau supă la ceaun, fie ea şi extra sărată Moquo Style, vreau să vad şi eu cai spălaţi pe dinţi cu periuţa, vreau să muncim iar ore întregi pentru un foc de tabără, vreau Belvedere, vreau Cetăţi, vreau Galbena, vreau negociere cu babele pentru lapte, vreau chetă din ultimii bani pentru pâine, dar până la urmă se pare că e pentru bere, vreau....vreau şi alte motive noi de a reveni în Padiş.

Până atunci....trăiasca spiritul Per...plex!

Dan Sabău