Au trecut mulţi ani de când am văzut un număr de Perplex, şi mai muţi ani de când am văzut unu’ scos de 12Ban...Ideea de a scoate încă un număr mă incită...cel puţin mie parcă mi-e dor de surplusul energie şi avânt din urmă cu ceva timp, avânt pe care eu ştiu că îl am încă, dar ascuns pe undeva; sper ca Padişul de anul astă să mă ajute să-l redescopăr într-un fel sau altul. O fi vre-un semn de îmbătrânire? Sau poate că nu mai avem împotriva cui să ne răzvrătim?!
Să mai aştept încă doi ani pentru o reuniune de clasă mi se pare cam mult. Ideea de a ne întâlni atâţia intr-un loc aşa de fain sună mai bine decât o petrecere formală la un oarecare restaurant unde ne vom avea orice pretext la dispoziţie să fim civilizaţi.
Altă puternică motivaţie pentru mine ar fi cea de puţină mişcare. Munca de birou lasă urme adânci în fizicul meu şi vreau să-mi dovedesc că deşi toată lumea a spus că am luat proporţii încă mai pot urca măcar până la bisericuţă.
Eu vreau iar Padişul de altădată, vreau cort, vreau trasee, vreau supă la ceaun, fie ea şi extra sărată Moquo Style, vreau să vad şi eu cai spălaţi pe dinţi cu periuţa, vreau să muncim iar ore întregi pentru un foc de tabără, vreau Belvedere, vreau Cetăţi, vreau Galbena, vreau negociere cu babele pentru lapte, vreau chetă din ultimii bani pentru pâine, dar până la urmă se pare că e pentru bere, vreau....vreau şi alte motive noi de a reveni în Padiş.
Până atunci....trăiasca spiritul Per...plex!
Dan Sabău
